Nu știu să trec peste despărțiri

FotografulTAU-8215

După o perioadă foarte fericită din viața mea, în care am învățat multe despre mine și m-am dezvoltat din multe puncte de vedere, mă aflu într-o situație peste care nu îmi e ușor să trec. Am știut de mult că urmează să se întâmple asta, doar că nu face cu nimic lucrurile mai simple…

Mă despart de niște omuleți care au fost foarte importanți pentru mine și nu știu cum ar trebui să-mi gestionez sentimentele.

Continue Reading

Ce-am făcut când am rămas fără baterie la telefon și trebuia să sun neapărat pe cineva

dead_iphone-300x288

Așa cum am promis, o să povestesc exact ce am făcut în situația de aici. 😀

Mulțumesc pentru ideile din comentarii! Am fost foarte surprinsă când Raluca mi-a comentat că a făcut același lucru în trecut, dovadă că cine se aseamănă, se adună. 😀

Trebuia să cobor la Obor, să merg spre Altex și să traversez spre Mega Image-ul de peste stradă. De acolo, urma să o sun pe Dana, ca să-mi spună exact unde stă (bloc, scară, apartament). 

Continue Reading

Trebuie să suni pe cineva ca să afli unde vă vedeți, dar rămâi fără baterie. Ce faci?

Social-Media-Networking-How-to-use-content-to-start-solving-problems

Am vrut să povestesc despre cum am ieșit ieri dintr-o super încurcătură, dar înainte să zic cum am rezolvat eu lucrurile, aș vrea să aflu ce ai fi făcut tu. 😀

Se dă următoarea situație: trebuie să ajungi la o programare într-un loc în care nu ai mai fost până acum. Stabilești cu persoana respectivă un punct de reper general și rămâne să luați legătura pentru mai multe detalii atunci când ajungi la punctul de reper, urmând să te ghideze telefonic. Între timp, rămâi fără baterie la telefon. Nu ai numărul salvat pe sim, ci în telefon. Normal că nu îl ai scris pe hârtie, că doar ai telefonul cu tine, nu?

Nu ai baterie externă și nici încărcător în geantă.

Ce faci?  Cum dai se persoana respectivă?

Aștept răspunsurile până la ora 18, apoi zic și eu. 😀

Continue Reading

Amintiri din Italia

venetia72

Știu că nu am mai scris de mult, dar asta e din cauză că presiunea sesiunii îmi activează sentimentul de vinovăție. Perioada asta obositoare a facultății mă face să mă gândesc cu multă, foarte multă nostalgie la anii de liceu, când totul era simplu și frumos. 

Am mai spus de câteva ori că pentru mine anii de liceu au fost minunați, dar asta pentru că am muncit să-i fac așa. Cele mai frumoase amintiri pe care le am din acea perioadă au pornit de la dorința mea de a face voluntariat. Dacă acum, în facultate, mi-a schimbat viața blogul, pe atunci, implicarea în activitățile extrașcolare  și-a pus serios amprenta asupra mea.

Continue Reading