Sâmbăta trecută a fost pentru mine și Alex o zi lungă, care s-a transformat și într-o seară lungă. Când ne-am hotărât noi să mergem acasă, cel mai la îndemână ne-a fost să luăm un taxi de la Unirii.
Alex s-a grăbit să deschidă ușa mașinii, când eu l-am tras de mână să întrebe mai întâi dacă ne duce în Pantelimon, parcă deja m-am obișnuit că „așa se face”. Domnul, cu toată bunăvoința din lume pe chip, ne spune da, sigur; păi cum să nu merg? Nici nu intrăm bine în mașină, că și începe să povestească omul nostru:
