Încă din copilărie am avut probleme cu tenul și mă simțeam tot timpul complexată. Copiii au tendința să fie răutăcioși și atunci mă simțeam tot timpul ținta glumelor și aveam impresia că oamenii mă judecă din cauza problemelor mele.

Primul lucru pe care îl consideram a fi un defect erau pistruii. Când ai pistrui e greu ca oamenii să reziste tentației de a te striga „pistruiato” atunci când vor să te calce pe nervi. Eram așa tristă încât am încercat să-mi improvizez un tratament care să mă scape de pistrui. Am curățat o cutie de sclipici și am amestecat în ea șampon, săpun lichid, spumă de ras, balsam de rufe și alte produse de curățat de care îmi e și frică să-mi amintesc. Și m-am dat cu chestia asta pe față…