După ce am scris articolul ăsta, o persoană la care nu m-aș fi așteptat niciodată să mi scrie asta, mi a spus: „ia-ți o zi libera și fugi până la mare sau la munte și vezi cum le pui în ordine; la mine funcționează :)”

Primul impuls a fost: nu am timp. Apoi m-am gândit la Ana, copilul marii, care abia ce se întorsese de la mare și mi-am zis că nu se oprește pământul din învârtit dacă o las mai ușor o zi. I-am scris lui Alex că vreau sa mergem la mare și a zis și el da, din prima. A fost cea mai buna decizie pe care am luat-o în ultima perioadă.