30 de ore perfecte

Prietenele noastre fără nume

Sâmbăta trecută nu se anunța a fi o zi deosebită. L-am lăsat pe Alex să doarmă mai mult și, până să se trezească, mă hotărâsem deja să fac cumpărăturile fără el. Până m-am întors, aproape că trecuse jumătate din zi.

Aparent, toată lumea a fost la film săptămâna trecută și news feed-ul meu era plin de minioni,  așa că am zis că n-ar strica să revăd primele filme ca să mă pregătesc pentru următorul. Cinci minute mai târziu l-am convins pe Alex să ne uităm împreună și așa am pornit cronometrul celor 30 de ore.

Continue Reading