365 de zile de blog

colorful-balloons-confetti-ribbon-vector-wallpaper-47074733

Toată săptămâna m-am gândit că urmează să se apropie acest eveniment, adică împlinirea unui an de când scriu pe blog. 😀

Povestea e ceva mai complicată de atât. Mi-am dorit un blog din octombrie 2014 și am și scris două articole pe un blogspot care nu mai există. În decembrie știam sigur că e ceea ce îmi doresc așa că mi-am dat un deadline: am zis că după prima sesiune îmi deschid blog.

Nu am rezistat și l-am făcut încă din perioada sesiunii, doar că nu scriam nimic pe el. 

Ca să înțelegi de ce îmi doream un blog și ce planuri aveam am inserat două paragrafe salvate de pe blogul pe blogspot, pe care l-am preluat ulterior și aici ca articol introductiv.

„Am început să scriu în clasa a doua; poezii. În clasa a treia scriam deja primul meu roman. Firește, grandioasele capodopere nu au ajuns mai departe de lansarea din sufragerie. Cel mai mare succes l-au avut scrisorile de dragoste pe care i le-am scris prietenului meu (pe atunci nu-i scriam numele, observ), scrisori livrate tête-à-têt.

Despre ce o să scriu? Despre oamenii care ma inspiră, despre oamenii pe care îi întâlnesc, despre oamenii pe care i-am întâlnit și au însemnat ceva pentru mine, despre ceea ce mă înconjoară, despre experiențele mele și aventurile pe care la trăiesc zi de zi pentru că sunt pur și simplu atât de dramatică încât în fiecare zi trăiesc aventura vieții mele.”

Cum de pe 4 martie 2015 am devenit constantă pe blog, am proclamat ziua asta ca fiind ziua de naștere a blogului, deși nu îmi dau seama dacă a fost mai mult un soi de botez. 😀

De atunci s-au schimbat multe lucruri în viața mea. Am început să citesc mai multe bloguri, am mers în locurile potrivite și am cunoscut oamenii potriviți la momentul potrivit. Am învățat multe de la ei, încă învăț și nu pot decât să sper că e vizibil în parcursul meu.

Dacă simți că vrei să faci ceva, nu te lăsa pradă impulsului și așteaptă să te simți pregătit. Nu de puține ori mi se întâmplă să îmi doresc ceva, doar că nu pentru mâine. Eu știu că vreau să obțin ceva în perioada x. Îmi ofer timpul necesar tocmai pentru că știu că dorințele nu devin realitate peste noapte, ci trebuie să te pregătești să le întâmpini atunci când ajung la tine.

Totuși, nu zic nici că ar trebui să ne planificăm viața după un ceas elvețian. Uneori e nevoie de un moment ca să-ți dai seama că trebuie să începi.

Mulțumesc că ești alături de mine! 😀

S-ar putea să-ți placă:

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *