30 de ore perfecte

la mare

Sâmbăta trecută nu se anunța a fi o zi deosebită. L-am lăsat pe Alex să doarmă mai mult și, până să se trezească, mă hotărâsem deja să fac cumpărăturile fără el. Până m-am întors, aproape că trecuse jumătate din zi.

Aparent, toată lumea a fost la film săptămâna trecută și news feed-ul meu era plin de minioni,  așa că am zis că n-ar strica să revăd primele filme ca să mă pregătesc pentru următorul. Cinci minute mai târziu l-am convins pe Alex să ne uităm împreună și așa am pornit cronometrul celor 30 de ore.

Continue Reading

Cu sinceritate, despre evenimentele mondene din București

claudia predoana

Nu cred că-mi aduc aminte când a fost ultima dată când am simțit nevoia să povestesc ce se întâmplă la un eveniment. E 1:18 și mă pregătesc să dorm după o zi super agitată.

Ieri dimineață am fost pentru prima oară la un eveniment A’ list Magazine. A fost o petrecere foarte frumoasă, la Clubul Diplomatic într-un decor fantastic. Nu aș ști exact ce a făcut acest eveniment atât de frumos. Probabil că decorul, energia, dress code-ul care a fost respectat de majoritatea invitaților făcându-i pe toți să fie fancy, spiritul de echipă pe care îl are redacția și felul în care nu se ține niciun discurs până nu e toată echipa pe scenă… Să fi fost căpșunile sau fotografii simpatici… Chiar n-am idee ce a făcut totul așa frumos, dar mi-aș dori ca toate zilele mele să înceapă așa.

Continue Reading

Cea mai extremă experiență din viața mea

claudia predoana moto

Ultimele luni au fost cele mai intense din viața mea. Am spus „da” multor proiecte, dar am învățat să spun și „nu” sau „nu mai vreau”. Au fost niște luni în care am avut de luat multe decizii și în care mi-am dozat curajul mai mult ca niciodată.

Profesionalul l-am îmbinat cumva cu personalul atunci când am întrebat-o pe Ana dacă nu ar vrea să lucreze cu mine. Cum răspunsul ei a fost pozitiv, am o parteneră perfectă de mâncat nesănătos, planuri malefice și râs isteric. E cu mine când sunt fericită, când vreau să-i povestesc ceva drăgălaș despre Alex, când sunt entuziasmată de un proiect ori, din contră, când vreau să pun capul pe birou și să dau cu piciorul la tot. Din când în când, e lângă mine și atunci când plâng.

Continue Reading

Ziua în care am fugit la mare

la mare

După ce am scris articolul ăsta, o persoană la care nu m-aș fi așteptat niciodată să mi scrie asta, mi a spus: „ia-ți o zi libera și fugi până la mare sau la munte și vezi cum le pui în ordine; la mine funcționează :)”

Primul impuls a fost: nu am timp. Apoi m-am gândit la Ana, copilul marii, care abia ce se întorsese de la mare și mi-am zis că nu se oprește pământul din învârtit dacă o las mai ușor o zi. I-am scris lui Alex că vreau sa mergem la mare și a zis și el da, din prima. A fost cea mai buna decizie pe care am luat-o în ultima perioadă.

Continue Reading

Atunci când simt că am căzut

claudia predoana blog

Nu știu cine ești, cum mă percepi și dacă te numeri printre cei care m-au văzut mereu zâmbind. Pe exterior sunt mereu fericită…

Acum un an să zicem, m-aș fi declarat optimismul în persoană. Deși sunt considerată în continuare de cei din jurul meu ca fiind o persoană pozitivă și mereu cu zâmbetul pe buze, atunci când sunt singură sau în jurul unor persoane în fața cărora simt că pot să mă deschid, am momente în care clachez.

Continue Reading

Cele cinci limbaje ale iubirii

alex si claudia

Acum 5 ani, pe vremea asta, îi povesteam Verei despre cât de drăguță a fost prima întâlnire cu Alex. Habar nu aveam pe atunci că ani mai târziu o să stau să rememorez cu el seara frumoasă de ianuarie care avea să fie prima dintre cele 1828 petrecute împreună până acum. 

Astăzi sărbătorim a 5-a aniversare care este a treia în care suntem și în același loc, pentru că la prima Alex era în Austria, iar la a doua în București. Deci, a avut 3 șanse să mă surprindă în cele mai ingenioase modalități posibile. Motivul pentru care scriu acest articol este pentru că a dat-o în bară de 3 ori. :))

Continue Reading

Cum de am dispărut de pe blog

claudia predoana blog

Hello, blog,

Tocmai am realizat că nu numai că nu am mai publicat nimic de două luni jumătate, dar nici nu am mai intrat să verific ce se întâmplă pe aici. M-am distrat citind căutările care i-au adus pe oameni pe blogul meu și m-am bucurat să răspund la comentarii și să văd că, deși nu am meritat, statisticile arătau bine.

Mi-a luat ceva curaj să încep să scriu, pentru că după atâta timp e ca și când aș lua totul de la 0. Am știu tot timpul ăsta că nu e bine ce fac și că ar trebui să mă întorc aici,  dar de data asta, mi-a fost mai greu ca niciodată…

Continue Reading

Ce complexe aveam în adolescență

received_1176143072420449

Încă din copilărie am avut probleme cu tenul și mă simțeam tot timpul complexată. Copiii au tendința să fie răutăcioși și atunci mă simțeam tot timpul ținta glumelor și aveam impresia că oamenii mă judecă din cauza problemelor mele.

Primul lucru pe care îl consideram a fi un defect erau pistruii. Când ai pistrui e greu ca oamenii să reziste tentației de a te striga „pistruiato” atunci când vor să te calce pe nervi. Eram așa tristă încât am încercat să-mi improvizez un tratament care să mă scape de pistrui. Am curățat o cutie de sclipici și am amestecat în ea șampon, săpun lichid, spumă de ras, balsam de rufe și alte produse de curățat de care îmi e și frică să-mi amintesc. Și m-am dat cu chestia asta pe față…

Continue Reading