Cum știi că nu ai ratat șansa vieții?

13348772_1111576582237751_251566351_n

Am spus de foarte multe ori că cea mai mare calitate a mea e că am fost întotdeauna omul potrivit, la momentul potrivit. Cele mai frumoase povești pe care le-am strâns de-a lungul timpului se datorează acestui lucru și sper că mai urmează câteva.

Sigur că nu îmi pică nimic din cer și trebuie să-mi dau și eu silința ca să păstrez obiceiul Universului de a lucra în favoarea mea, iar prin asta vreau să spun că încerc pe cât posibil să am o karma pozitivă. La asta se mai adaugă și faptul că relaționez foarte ușor cu oricine, deși s-o zic pe-a dreaptă, nu-mi place nici să mă prefac că-mi place de cineva; așa că dacă e să nu fim pe aceeași lungime de undă, păstrez loc de bună ziua, dar nu „ne vedem la cafea”. 😀

Încerc să-mi trăiesc viața într-un mod cât mai optimist posibil și să mă bucur de toate oportunitățile. Asta pentru că am învățat și trăit lucruri minunate, datorită unor alegeri care păreau la început nesemnificative. 

Într-o zi, un coleg de facultate m-a întrebat dacă nu vreau să merg cu el la un proiect la Casa Studenților, că ar mai fi nevoie de oameni. Siguuuuur. Nici măcar nu știam unde merg, dar am ajuns să cunosc un consilier în carieră care m-a făcut să am momentul de „aha”. Oare ce se întâmpla dacă spuneam nu?

În prezent, am o viață super agitată și ocupată. Iubesc fiecare minut din ea (mă rog, mai puțin partea cu sesiunea 😀 ) și îmi e foarte teamă să ratez vreo șansă. Toate propunerile de colaborare mă flatează și îmi e greu să spun nu. Pentru că știu că am ajuns să cunosc oameni simpatici și să învăț lucruri noi tocmai pentru că am spus da, altă dată. Totuși, uneori mă simt copleșită și îmi doresc să am curajul să mai spun și nu, din când în când.

Văd în orice o șansă. Poate că tocmai din cauza asta îmi e teamă că orice ușă pe care o închid destinului, mă va face fie să pierd un tren, fie să aștept mai mult după el în gară.

Și poate că uneori e mai bine să-l mai aștepți decât să simți că nu mai poți. Dar, dacă ai pierdut șansa vieții?

Uite, eu de exemplu, cred că faptul că am renunțat la videoblog m-a făcut să pierd ceva. Nu știu ce. Dar, dacă? 

Aștept să-mi spui și tu dacă ai simțit vreodată că ai pierdut o ocazie care putea să-ți schimbe direcția. Crezi că ai pierdut șansa vieții?

Apopo, poza de la articol o am pentru că mi-a scris o domnișoară într-o zi că speră să nu pară dubios, dar ea vrea să mă fotografieze, că-i place stilul meu. Cred că îți dai seama ce am zis. 😀

 

S-ar putea să-ți placă:

2 comentarii

  1. Hey…Imi place se subiect ai abordat aici!!!! Imi pare rau nu te-am mai citit de mult…am fost ocupata…dar…………………ma regasesc.Am invatat ca trebuie sa fii o persoana sociabila, deschisa catre noi provocari, orizonturi, oameni, idei etc….sa ai o atitudine pozitiva, sa fi sociabil si vei observa roadele imediat.Acum legat de intrebare…eu cred ca da…si zic asta cu mahnire in suflet si ma refer aici la viata sentimentala….am regrete si acuma dar nu pot sa cad in depresie…

    1. Bine ai revenit, draga mea! :*
      Și dacă ni se întâmplă să ratăm „șansa”, eu zic că mai devreme sau mai târziu apare alta. Ai dreptate, nu trebuie să ne lăsăm descurajați, iar regretele s-ar putea să dispară în timp. 😀 Să fim pregătite pentru ce-i mai bun, zic.

Lasă un răspuns la raluca stefana Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *