De ce m-am tuns

de ce m-am tuns

În ultimii ani mi-am tot lăsat părul să crească, pentru că îmi doream să îl am lung. În februarie 2017, m-am decis să fac prima schimbare mai vizibilă și mi-am făcut niște șuvițe blonde. Deși îmi plăceau mult și toată lumea îmi spunea că îmi luminează fața și că îmi stă mai bine așa, mie îmi era dor de șaten, mai ales că un păr șaten își păstrează mai mult timp aspectul sănătos. Șuvițele blonde arătau foarte deteriorate dacă nu mă dădeam cu ulei și nu coafam părul.

Deși mă gândeam să mă tund de prin noiembrie, în decembrie mi-am făcut curaj. Și dacă mi-a luat mult timp să mă hotărăsc, în ziua în care m-am hotărât am zis că atunci vreau să merg la salon și nu mai pot să aștept. Pentru că salonul la care m-a tuns în ultimul an nu mai exista (cel puțin nu se mai numea și nu mai arăta la fel), am ales calea cea mai ușoară și am mers la un salon din mall. Gett’s Mall Vitan mai exact.

Am încercat să găsesc recenzii despre salon, dar în afară de articole de genul „am primit un voucher să mă duc la ei și să vă zic cum e ”, nu am găsit nimic relevant. Dacă la Magic salonul în sine era o problemă, aici totul e frumos și aranjat, dar persoana care m-a tuns nu e chiar printre cele mai talentate pe care le-am întâlnit. Pentru că eu am vrut să am părul drept, la aceeași lungime. Nu m-a tuns așa, am părul mai lung într-o parte, lucru pe care nu mi-l doream și în privința căruia m-am exprimat clar. Nici măcar nu e partea mea bună :))

Mi se pare incredibil ghinionul pe care îl am când vreau să mă tund și îmi e din ce în ce mai dor de doamna la care mergeam în Slatina.

Nu am mai fost tunsă așa de scurt din clasa a 9-a și mi s-a părut greu să mă obișnuiesc. Alex a fost cel mai încântat, pentru că am mai puțin păr care-i intră în ochi atunci când doarme și  crede că semăn cu Alice în Țara Minunilor. Mi s-a părut așa simpatic când mi-a spus asta, că n-am îndrăznit să-i zic că Alice e blondă și are părul mult mai lung decât îl aveam eu înainte să mă tund.

Deși am zile în care-mi place cum îmi stă părul și e muuuult mai ușor de aranjat, abia aștept să-mi crească. Nu e o coafură prea versatilă și mi se pare că mă face să arăt prea serioasă, dar nici n-aș putea să mă plâng. De când m-am tuns au trecut aproape două luni, deci a mai crescut între timp. Yaay

Doamna drăguță care mă tundea în Slatina îmi zicea să nu-mi pară rău niciodată de părul pe care l-am tăiat, că nu o să-mi mai crească repede. Așa că nu-mi pare rău și ca să-i arat ce mult îl iubesc, stau măcar o oră cu un ulei pe păr înainte să mă spăl pe cap. Mai am foarte, foarte puține urme ale șuvițelor blonde și ceva îmi spune că după ce o să am iar părul lung o să mai dau o șansă blondului și o să ajung din nou de unde am plecat. Story of my life.

 parul meu

S-ar putea să-ți placă:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *