E foarte ușor să te lași convins de ceea ce îți induci

claudia predoana blog

Într-o zi eram cu Ana în mall și m-am întins comod pe un scaun așteptând să meargă ea să cumpere de la Starbucks un frappuccino cu mentă.🌿

– Nu au sirop de mentă. Ce altceva vrei?
– Nu vreau altceva. Îmi place cu mentă, de ce nu au mentă???
– Nu știu de ce nu mai au mentă, dar au bla bla – chestii care nu îmi plac pentru că nu sunt mentă – bla bla.
– Da, dar eu vreau mentă!!!


– Păi dacă nu au?
– Dar eu îl beau special pentru mentă. Of, ok… Să îmi dea orice.

Câteva minute mai târziu s-a întors și mi-a zis că s-a dus băiatul ăla până la celălalt Starbucks din mall după siropul meu, săracul, și că speră să fiu fericită.

Eram toată o scânteie bucuroasă și o tot întrebam cum a făcut, ce i-a zis, cum de s-a dus, cum s-a întors așa repede. După ce mi-a povestit cu o grămadă de detalii această poveste magică, la a 5745-a întrebare pe care i-am pus-o pe subiectul ăsta, n-a mai rezistat, a pufnit-o râsul și mi-a spus:

– E cu sirop de cocos, răsfățato! I-am zis să-mi pună ceva ce se simte cel mai puțin. Dar nu ți-ai dat seama singură.

Yeep, am băut mai mult de jumătate din frappuccino ferm convinsă fiind că era ce credeam că e.

Se întâmplă vreodată să crezi așa mult că încât să-i dai super multă putere în capul tău? Să fii convins că așa e, așa cum ești convins că cerul e albastru. Mie mi se întâmplă de o grămadă de ori. Uneori e bine, alteori e greșit, iar uneori e stupid, ca în cazul de mai sus.

Cred că e bine atunci când am momente în care mă trezesc dimineața, părul îmi stă bine, crema hidratantă de seara trecută și-a făcut efectul și îmi spun că sunt frumoasă. Poate că nu sunt frumoasă, mai degrabă m-aș descrie ca fiind simpatică, poate carismatică. Dar eu ies pe ușă cu convingerea că sunt gata pentru orice și că nimic nu-mi poate strica ziua. Nu pentru că a fi frumoasă poate fi considerat suficient, ci pentru că am mai multă încredere în mine.

Uneori mă bântuie aceste idei pe care mi le induc bazate pe preconcepții sau motive neîntemeiate pentru că mi se întâmplă să fiu contra a orice spune sau face o anumită persoană pentru că în trecut a făcut ceva stupid și mi-am indus deja că orice ar face o să fie stupid. Știu și eu că nu e bine, dar nu mă pot abține.

Sunt genul de persoană care nu se gâdilă, dar dacă mă întrebi dacă mă gâdil o să mă gâdil numai pentru că m-am gândit la asta. Am rău de mașină (sau poate n-am, cine știe, nu mai sunt sigură de nimic pe lumea asta de când am băut jumătate de fappuccino cu cocos fără să știu), dar dacă uit că am rău de mașină, brusc sunt bine.

De o grămadă de ori mi se întâmplă să îmi induc lucruri și stări în care să ajung să cred până când se dovedește că așa sunt. Sau poate că nu sunt, dar nu o să știu niciodată.

S-ar putea să-ți placă:

2 comentarii

  1. Interesant subiect, destul de prost prezentat. M-a plictisit inceputul ca apoi sa realizez unde bati, dar deja voiam sa scriu un comentariu negativ. Asa am ajuns in prezent.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *