Eroii nu au întotdeauna superputeri. Sunt oamenii care par simpli la prima vedere

andrada ionescu si claudia predoana

În liceu eram super pasionată de tot ce însemna High School Musical sau seriale pentru adolescenți. Îmi plăcea la nebunie cum arătau școlile lor, cum aveau dulapurile, că aveau 100 de cluburi, concursurile de Miss și toate dramele adolescentine. Mi-ar fi plăcut la nebunie să învăț într-o asemenea școală și nu reușeam să înțeleg cum de copiii ăia aveau atâta timp liber.

Pentru mine au trecut 3 ani de când am terminat liceul, iar când mă gândesc la perioada aia, prima oară-mi vin în gând bucățelele care seamănă cu ceea ce vedeam în filme. Am avut niște ani foarte frumoși în care nu stăteam niciodată locului și pe care i-am petrecut în compania unor persoane de care îmi amintesc cu drag.

Una dintre persoanele de care mă leagă cele mai multe amintiri e Andrada. Andrada era în ochii mei ca un personaj din filmele mele preferate. Era super isteață, foarte talentată, cu mulți prieteni în jurul ei și timp pentru distracție. Era fix genul de om pe care să-l urăști pentru că era perfect. Eu nu o uram pentru că era perfectă, ci pentru că nu înțelegeam de ce o majoretă nu stă în banca ei și i s-a năzărit să-mi fie concurență la alegerile din Consiliul Elevilor. Ei, și de aici totul a devenit ca în filme.

Ne cunoșteam deja și ne zâmbeam pe holuri. Însă din momentul în care am aflat că suntem candidate pentru același post, zâmbetele noastre erau „cu dinți”. Ne comportam ca niște floricele gingașe una în fața celeilalte în timp ce taberele noastre de campanie ne căutau nod în papură. Am făcut o greșeală colosală când am spus în fața unei persoane pe care mi-o credeam aliat „ce știe ea să facă? e doar o majoretă”. Aveam să aflu că nu e deloc doar o majoretă.

Am câștigat campania nu pentru că aș fi fost mai bună sau mai presus, ci pentru că aveam un an de experiență în față. Dar în momentul în care s-au numărat voturile și am fost numită Președinte am simțit flăcări în jurul nostru. Câteva zile mai târziu trebuia să începem să lucrăm împreună și am devenit foarte apropiate în timp. Am făcut împreună o grămadă de proiecte și ne-am distrat organizând cele mai frumoase baluri.

E una dintre puținele persoane cu care păstrez legătura și cu siguranță era genul de persoană lângă care îmi plăcea să fiu. Era fascinantă. Am fost colege de grupă la meditații atunci când ne pregăteam pentru facultate și mă tot întreba de ce nu vreau să dau la comunicare cu ea. Timpul a dovedit că mă cunoștea mai bine decât mă cunoșteam eu atunci, pentru că am ajuns până la urmă să lucrez în domeniul pe care ea îl iubea așa de mult.

Am fost foarte fericită pentru ea și când a luat 10 la bac la română, materie la care era sclipitoare, deși se chinuia cu chestii plictisitoare la un profil de mate-info, și când a intrat la facultate printre primii. Acum, ca o interesantă ce e studiază Marketing la Lancaster University Management School.

Pentru mine eroii nu au întotdeauna superputeri. Eroii sunt oamenii care par simpli la prima vedere, dar care m-au inspirat și au schimbat bucățele din mine.  Amiga, tu ești unul dintre ei! 🙂 

În luna octombrie, KFC și Pizza Hut au scos în lumina reflectoarelor eroii de nota 10, printr-un proiect World Vision ce se află la a 10-a ediție.

Dacă vrei să te implici, tot ce trebuie să faci e să donezi 1 leu în restaurantele KFC și Pizza Hut (fără să fie nevoie să achiziționezi produsele lor), bani care vor ajuta copiii înscriși în program să se bucure de încă un an de școală. În timpul celor 10 ani de parteneriat, s-au adunat fonduri în valoare de peste 519.000 de euro, mai mult de 1000 de elevi reușind să își continue studiile la liceu prin burse de câte 250 RON, oferite lunar de către World Vision.  

S-ar putea să-ți placă:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *