Jurnal de sesiune, ziua a 10-a: Penalul m-a trezit la realitate

sleeping-girl

Sâmbăta e ziua mea preferată, pentru că pot să dorm cât vreau. Nu reușesc să mă trezesc mai târziu de 10 (asta în cazul în care am adormit la 3 dimineața, oricum), dar îmi place sentimentul ăla că dacă aș vrea, aș putea.

Nu sunt sigură dacă aștept și ziua de mâine cu atâta bucurie, căci e ziua de ajun de examen și nu o să pot să o tratez ca pe o sâmbătă obișnuită fără să mă simt vinovată.

Pentru șefele mele de sesiune Roxana și Mari, raportez că aproape am terminat de colorat, dar faptul că am posibilitatea să învăț din două cărți, una mai logică, dar alta cu mai puține pagini, una din care parcă înțeleg mai bine, dar alta a titularului de curs mă cam contrariază. Îmi pun bazele în karma mea de floricică delicată pentru acest examen. Și pentru următoarele…

Deși am zis că învăț a bibliotecă azi, cum m-au lăsat la greu toate partenerele de studiu, am venit acasă, unde după 30 de minute m-am gândit că poate ar trebui să mă odihnesc puțin. După alte 30 de minute m-am trezit dezorientată și panicată. Nu înțelegeam de ce nu găsesc telefonul, de ce Alex nu e lângă mine și nu m-a trezit și pe mine și cum o să explic la grădiniță că am întârziat.

M-am ridicat repede și am căutat hainele și probabil că aș fi ieșit pe ușă dacă nu aș fi văzut cărțile de penal pe birou care mi-au amintit că e vineri după-masă și, deși nu trebuie să plec, trebuie să le tratez cu mai multă seriozitate.

Știi senzația aia, când dormi după-masă, iar când te trezești nu știi ce zi sau oră e? 😀

S-ar putea să-ți placă:

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *