Jurnal de sesiune, ziua 21: Circ, financiar și prietenie. Final

song_of_freedom

Mi-am începu ziua cum nu se putea mai frumos, căci am un job care mă ajută să-mi retrăiesc copilăria. Așa am ajuns dimineață la circul Globus, iar după-masă la circul de la facultate.

Nu cred că știa nimeni la ce să se aștepte de la acest examen, din simplul motiv că au fost foarte mulți studenți picați și foarte mulți studenți buni cu note sub așteptări. Unii dintr ei ieșeau din sală spunând că e foarte drăguță și erau fericiți, alții spuneau că au fost puși în mare dificultate de întrebări care nu aveau legătură cu materia.

Cum toată viața mea am avut norocul ca profesorii să mă simpatizeze, am sperat ca eu să o prind în toane bune și din fericire pentru mine, așa a și fost. A încercat să mă ajute și prin întrebări mi-a simplificat foarte mult subiectul, așa că s-a îndeplinit condiția de fericire de după examen.

Partea proastă e că am stat ieri toată ziua la facultate în tensiune, de pe la 13, când am ajuns și 18, când a venit rândul meu și deja aveam dureri de cap. După ce am ieșit de la examen a fost și mai rău. La a doua stație de autobuz, am rugat-o pe Mari să coborâm, pentru că mi s-a făcut greață. Am intrat în prima farmacie pe care am găsit-o, unde m-am bucurat puțin de situația în care mă găseam, pentru că am cunoscut cea mai simpatică farmacistă (Bella Dona, Unirii).

Nu am mai redat dialogul cu farmacista, dar cred că și starea de bine pe care mi-a dat-o m-a ajutat mult. Efectul placebo m-a făcut să cred că orice mi-ar da o persoana așa drăguță, sigur mă face bine.  Mi-a dat niște „bombonele” cu gust oribil, dar după 20 de minute de când le-am luat și am mai stat la aer m-am simțit mult mai bine.

Mi-am mai dat seama și că măcar acum am atins vârsta aia la care știu să mă înconjor numai de oameni buni, pentru că nu numai că Mari și Ana au stat în plus o oră după ce au ieșit ele de la examen, ca să fie acolo când ies și eu, dar din clipa în care i-am zis lui Mari că îmi e rău, până în cea în care am zis acum sunt bine, nu s-a mișcat de lângă mine, chestie care a mai costat-o două ore. Când oamenii îți oferă timpul lor, care se dovedește a fi din ce în ce mai limitat, înseamnă că ești norocos să îi ai lângă tine.

Sesiunea s-a terminat și așa se termină și jurnalul meu pe care îmi amintesc că l-am început după ce am vorbit cu Ariel despre fericire

Semestrul II începe în mai puțin de 48 de ore, timp în care o să ne promitem cu toții că de luni o să fim studenți mai responsabili.

Mulțumesc că ai fost aici!

S-ar putea să-ți placă:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *