Ne-am dus la teatru la Köln

Ne-am, adică eu și Alex. La Köln, piesa de teatru la care te invit și pe tine pe 30 ianuarie, la Godot Cafe. 😀

Cred că nu mai e un secret că sunt iubitoare de teatru, (semi-secret e că am și jucat într-o piesă; poate ar trebui să scriu și despre asta) însă până acum nu am văzut vreo piesă jucată altfel decât în modul clasic, într-o sală de teatru, așa că în momentul în care am primit invitația la Godot am fost foarte fericită.

Înainte să ajungem am fost foarte tristă că am întârziat și că probabil cele mai bune locuri din față sunt ocupate. Toate grijile mele s-au dus în momentul în care mi-am dat seama că cele mai bune locuri sunt în spate, la bar. Bine, erau și singurele 2 locuri la care era și masă. Veste și mai bună, pentru că noi, deși veneam de acasă eram înfometați.

După ce am cerut noi ce voiam să mâncăm și să bem a și început spectacolul. În 15 minute, a venit barmanul (de fapt, nu știu dacă pot să zic că a venit, că el oricum stătea la bar, care era în spatele nostru), m-a atins pe umăr și mi-a arătat pe telefon următorul text îmi pare rău, avem o bubă la bucătărie și nu se mai poate face mâncarea, iar atunci când a văzut că am terminat de citit și mi-am întors privirea la el, a ridicat din umeri cu inocență. După alte 20 de minute în care nouă ne părea foarte rău că aveam să sfârșim de foame, aceeași mână m-a bătut pe umăr, a șoptit surprizăăă și ne-a întins farfuriile (eu, încercând să povestesc cum oamenii de la Godot sunt drăguți).

Piesa de teatru mi-a plăcut mult (8/10). Iulia Verdeș și Alexandra Laura Badea au întruchipat două românce împinse de soartă în Germania. Fiecare cu povestea ei cutremurătoare pe care o vei afla pe bucățele în momentele lor de monolog. Cu percepții de viață total opuse, dar legate de o prietenie pe care au cultivat-o fără o neapărată intenție, ci mai mult forțate de împrejurări, Vivi și Ale realizează în noaptea dintre ani că drumul străinătății nu a însemnat rezolvarea problemelor și hotărăsc să-și schimbe destinul.

Replicile personajelor sunt pline de umor, deși conturează istorisiri triste, iar decorul, deși nu epatează, transpune ideea dorului de casă. Am urmărit o poveste care-mi părea deja cunoscută, iar faptul că piesa este inspirată din viața de zi cu zi a făcut totul să pară foarte veridic. 

Singurul lucru ce ar fi de reproșat, din punctul meu de vedere, e că s-a terminat cam brusc. Poate că mă așteptam la un astfel de deznodământ, dar pentru că mi s-a povestit ce se întâmplă, a făcut să mi se pară puțin nefiresc.

Mi-am propus anul acesta să ajung la multe piese de teatru și cu siguranță vor mai urma câteva la Godot, pentru că ne-am simțit foarte bine acolo. Promit să te țin la curent cu ce mi-a plăcut și în viitor, iar până atunci, te invit să-mi împărtășești părerea ta despre piesă, în caz că ajungi duminică prin Centrul Vechi. 😀

piesa-de-teatru-koln

sursa foto

30 ianuarie 2016, Godot Cafe

Preț: 30 RON

No Comments Yet

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te pentru a urmări acest blog și a primi notificări despre articole noi pe email.

Instagram

  • When I sneeze, glitter comes out 🐣
  • Gleam and hope 👑
  • Florile cu cea mai frumoasă poveste. ❤️
  • I'm closer to the sky. ☁️
  • Așa ar trebui să înceapă fiecare zi!🍸 #varaincepecualist #alist @alistmagazine
  • 🐺
  • I always wear my invisible crown. 👑
  • Flowers are a girl's best friends. 🌹
  • Pure. 
#inspiration

Follow Me!