When I sneeze, glitter comes out 🌟
Sunt studentă la Facultatea de Drept, am mai spus asta în câteva rânduri.
Am ales să urmez studiile Facultății de Drept din dorința de a-mi continuă misiunea de apărător și reprezentat al intereselor celorlalți. M-am hotărât să urmez această facultate atunci când prea mulți îmi spunea că nu e o idee bună. Sunt destul de mândră de deciziile pe care le-am luat până în prezent (incluzând-o și pe aceasta) așa că știam că pot să am încredere în mine.
Văzut la Universitate.
O să încep cu o întrebare pe care am citit-o astăzi de 30 de ori, pe care am găsit-o pe un bilețel ce aștepta cuminte fie acoperit în versuri.
„Într-o lume dominată de bani, ce valoare mai au sentimentele?”
Așa cum îmi place să cred, probabil că am descoperit ușor, ușor în ultima vreme care sunt lucrurile cu adevărat importante în viață. Banii sunt doar un mijloc. Nu trebuie să uităm niciodată asta, cu atât mai puțin nu trebuie sa îi confundăm cu un scop. Sentimentele primează. Pentru că în viață trebuie să adunăm prieteni și amintiri frumoase. Să dăruim iubire și să ne descoperim continuu.
În primul rând, la mulți ani de ziua fericirii!
Sunt născută pe 1 septembrie, lucru ce a făcut imposibil să am ocazia de a împarți bomboane prin clasă și de a avea deosebita onoare de a mi se cânta la mulți ani de către colegi. Nu am unul din prenumele Maria, Ana, Gabiela, Mihaela etc., deci nu s-a ivit altă posibilitate la orizont.
Până anul trecut, când am descoperit că există Sf. Claudia.
„Dragostea este acea limbă pe care surzii o pot auzi și orbii o pot vedea”-Gabriel Garcia Marquez
Cred că dacă te gândești la iubire prea mult (așa cum se întâmplă când ești îndrăgostit, firește) ajungi să vezi iubirea peste tot în jurul tău.
Chiar și la CSM.
Ziua a 4-a la CSM.
Deja mă simt ca acasă. Nu mai urcăm scările, acum mergem cu liftul. Nu mai spunem în ce scop ne aflăm în clădire, acum doar arătăm buletinul, știm procedura.
În birou, la fel de frumos ca până acum. Ne-am familiarizat cu „mentorii noștri” (am întrebat cum ar trebui să îl numesc pe cel responsabil de stagiul nostru, dar mi-a zis că nu există o denumire propriu-zisă) și purtăm discuții deschise ce sfârșesc prin hohote de râs și chicoteli. Desigur, toate au temei juridic, însă noi îl interpretăm în stil propriu.
A doua zi de practică se anunța promițătoare încă de ieri.
Am ajuns la timp și toata lumea părea foarte surprinsă de cât de punctuale suntem. Normal, fete serioase.
Dacă ieri mi s-a părut frumos, azi mi-ar trebui ceva peste. A fost o zi grozavă.
Deși am început tot prin a verifică un dosar (de fapt, mai multe dosare, cuprinse într-un biblioraft), mi-am început destul de devreme sarcina specială. Strigam „catalogul procurorilor”. Așa am numit activitatea de azi. Un fel de introducere de date în calculator.
Astăzi am început practica juridică.
Când am văzut că am fost repartizată la Consiliul Superior al Magistraturii, trebuie să recunosc că nu mi-a picat prea bine. Nu știam ce puteam să fac acolo (acum, dacă stau să mă gândesc se zice că în primul an nu faci nimic interesant pe nicăieri), umblau niște zvonuri că trebuie să așezam dosare, să ne prăfuim pe la arhivă … să coasem dosare??!! Era cea mai mare teamă a mea. Habar nu am să cos. Ăsta da început cu stângul.
Am ajuns la CSM la 8:20. Am intrat în clădirea care ni s-a părut mai impozantă.
