When I sneeze, glitter comes out ?
Acum fix un an, îl așteptam pe Alex. Urma să se mute cu mine pe timpul verii și eram amândoi foarte încântați. Trenul lui ajungea la 20:50 și îmi calculasem eu cât timp i-ar lua să ajungă la apartamentul la care stăteam atunci. Când am văzut că întârzie cu 30 de minute, m-am panicat.
Am mai zis că e drăguț să am o soră, că nu știu cum ar arăta viața fără ea, dar și că nu e floare la ureche să ai o soră mai mică.
Dintotdeauna mi s-a spus să am grijă de ea ori să cedez în fața ei, că doar eram sora mai mare. Uneori era chiar sâcâitor când trebuia să o iau peste tot unde mergeam. Ea era super lipicioasă, iar eu trăiam cu impresia că le știu pe toate și puteam să contrazic orice zicea ea. Știam mai bine, doar eram mai mare.
Știu că nu am mai scris de mult, dar asta e din cauză că presiunea sesiunii îmi activează sentimentul de vinovăție. Perioada asta obositoare a facultății mă face să mă gândesc cu multă, foarte multă nostalgie la anii de liceu, când totul era simplu și frumos.
Am mai spus de câteva ori că pentru mine anii de liceu au fost minunați, dar asta pentru că am muncit să-i fac așa. Cele mai frumoase amintiri pe care le am din acea perioadă au pornit de la dorința mea de a face voluntariat. Dacă acum, în facultate, mi-a schimbat viața blogul, pe atunci, implicarea în activitățile extrașcolare și-a pus serios amprenta asupra mea.
Am spus de foarte multe ori că cea mai mare calitate a mea e că am fost întotdeauna omul potrivit, la momentul potrivit. Cele mai frumoase povești pe care le-am strâns de-a lungul timpului se datorează acestui lucru și sper că mai urmează câteva.
Acum ceva timp am participat la un atelier Lipton Ice Tea, iar cum vara și-a arătat puterile în ultimele zile, m-am gândit că e ocazia perfectă să vă povestesc cum a fost. 😀
Sunt genul de persoană pe care o poți face fericită destul de ușor. Uneori, să-mi dai pastila de Orbit cu cele mai multe puncte albastre poate fi suficient ca să vezi în ochii mei sclipiri de bucurie. 😀
Azi povestesc despre una dintre cele mai fericite zile ale anului 2015. Poate o să pară o chestie neînsemnată sau exagerată, dar pentru mine a fost prima din multele zile minunate pe care le-am avut datorită blogului.
M-am născut în urmă cu aproximativ 21 de ani, în orașul Slatina. În scurt timp a apărut Vera și alături de bunica noastră am trăit o copilărie minunată undeva la țară.
Când eram mică le spuneam tuturor că voi deveni artistă și voi avea o mașină roșie. Sunt aproape mare, studentă la drept, predau germana la o grădiniță privată și dacă aș avea permis, poate aș strânge bani și de-o mașină.
Cum pauza de la scris am fost lungă, nu am vrut să mă uiți. Îmi doresc foarte tare și să-mi dau seama ce fel de oameni mă urmăresc pe blog, așa că mi-ar plăcea să-mi spui câte ceva despre tine. Până prinzi curaj, am scris eu 19 de lucruri pe care le-aș spune rapid despre mine dacă aș fi nevoită. 😀
