Salonul în care nu vă recomand să mergeți niciodată

nivea

Când eram mică, singura șansă să fiu drăguțică depindea de felul în care îmi stă părul. Misiune destul de complicată pentru că aveam un păr foarte des, ondulato-înfoiat, care nu stătea locului orice aș fi făcut. Pe atunci habar nu aveam de placă de păr sau perie de uscat părul. Aveam un feon și un ondulator sau, cum îi mai ziceam, „mergem la un botez”, pentru că nu aveam voie să-l folosim decât la ocazii speciale. Când am descoperit placa de păr și uleiul hidratant am fost extrem de încântată.

În ultimii 3 ani am avut părul relativ scurt, apoi a crescut foarte lung, apoi iar scurt, iar a crescut și tot așa. Înainte să vin la facultate descoperisem o doamnă în Slatina care-mi tundea vârfurile, dar efectiv vârfurile! Așa că părul meu a crescut super mult în doi ani.

Apoi am început să merg mai rar și mai puțin acasă, așa că a trebuit să găsesc aici un loc. Și găsisem unul aproape perfect. În ultimul an m-am tot dus la Salon Sublime, unde m-am și decolorat în februarie. Eram foarte mulțumită de rezultat pentru că ieșeam de acolo ca fetele în reclamele de la șampon. Mi se părea că frunzele se mișcă după valurile părului meu, că miroseam a fericire, în capul meu pășeam în slow motion și toată lumea se oprea pentru o secundă să se uite de unde vine atâta strălucire.  Dacă-mi aminteam de stările astea acum o săptămână, poate nu mai aveam despre ce să scriu.

Ei și iată-mă pe mine săptămâna trecută cu puternica dorință de a-mi tăia vârfurile. Aveam ceva interesănțel de făcut așa că am zis că sigur o să mă și spăl și coafez cu gândul că plec cu starea de mai sus. Habar n-am ce demoni m-au împins să nu mă duc unde știam deja cum merge treaba. Mă rog… Îmi amintesc că a fost o decizie întemeiată pe „tot am treabă în zona aia după” și Ana spunându-mi cu ceva zile înainte „uite, aici mi-am tăiat eu vârfurile”, chiar dacă s-a întâmplat o singură dată, pentru că ea se tunde acasă ca o independentă.

Și iată-mă la capătul lumii, citind pe ușa salonului Magic din Băneasa „angajăm femeie la curățenie”. M-am gândit că m-a lovit norocul și nu alta, pentru că eu sunt o mare pasionată de curățenie. Dacă oamenii ăștia aveau un post special dedicat unei persoane pentru a face curățenie, mai mult ca sigur nimerisem bine și curățenia era pentru ei la loc de cinste.

– Bună dimineața! Nu am programare, am vreo șansă să mă tund?

– Bună dimineața, desiguuuur! Luați loc.

M-am dus mai întâi să mă spele o domnișoară care n-a citit pe nicăieri că nu ai nevoie de un pumn de șampon, dar care m-a masat mult, ce-i drept. M-am așezat apoi la tuns, unde jur că dacă ochii doamnei ar fi putut vorbi mi-ar fi zis lucruri pe care eu în existența mea de floare sensibilă nu le-aș putea reproduce. N-am văzut pe nimeni mai supărat că se află într-un loc. Doamna aia era așa supărată că am deranjat-o cu nevoia mea de a-mi tăia vârfurile, de zici că mă tundea pe mine și rămânea ea fără păr.

Ar fi câștigat detașat un concurs de tristețe, dacă nu vedeam 3 secunde mai târziu că scoate un pieptăn dintr-un sertar în care mai erau aruncați doi cleștișori de păr și un pachet de țigări. Fantastic, rămân numărul unu. Periile de păr erau pline pline de păr. Am ajuns acolo la 15 minute după ce s-a deschis. Îmi vine foarte greu să cred că tocmai ce aranjase pe cineva și nu a avut timp să le curețe. Și dacă făcuse asta, cât timp am fost spălată, ar fi avut tot timpul din lume să facă asta. Pe raftul de la oglinda din fața mea era atâta praf că a rămas urma unui spray de păr după ce l-a pus și mutat de acolo.

Înțeleg că tuns, spălat, coafat (=uscat părul cu peria cât să nu arăți ca un mop) sunt niște servicii diferite. Dar tu, ca spiriduș al fericirii, tu ca angajat al unui loc din care femeile ar trebui să iasă plutind pe nori, că de-aia îi zice salon de înfrumusețare, chiar nu poți să sugerezi, să întrebi dacă persoana respectivă nu ar prefera și un coafat? Cum te ajută vreodată să iasă cineva din salonul tău cu părul mega ciufulit și în toate direcțiile? Din nou, înțeleg că e un serviciu diferit, dar pe unde am fost până acum și mă și spălasem înainte, acest „vă aranjez puțin cu peria?” era un fel de „doriți și punguță”? Înțeleg, costă extra, nu ești obligat să-mi dai, dar dacă mă ajută să nu-mi cadă bomboanele din mâini, fii drăguț și încearcă să mă ajuți. În felul ăsta eu ajung cu toate bomboanele acasă, ajung să-mi placă și să mai vreau. 

– Puteți să-l uscați și cu peria, vă rog?

– Adică coafat? Mie nu mi-e greu.

Mă bucur, pentru că mie mi-ar fi greu să ies așa pe stradă.

Chiar îmi e greu să cred că cineva vine la salon să se spele pe cap, dar se usucă frumos acasă.

Ei și imaginați-vă că după experiența asta dezolantă am plecat de acolo zâmbindu-i domnișoarei de la recepție. Ieșeam din salon și mă întrebam de ce nu zic nimic? De ce nu mă plâng? De ce nu le zic că nu e ok? Dacă nu eram udă pe păr, ar fi trebuit să plec de la primul semn de lipsa de igienă, nu mai zic de calitatea slabă a serviciilor. Daaaar, așa sunt eu complet fraierică în astfel de momente și nu am zis nimic. Îmi pare rău că nu am făcut poze.

Pentru doamna acră care m-a tuns ok, da… Poate avea o zi proastă. Până la urmă mi-am păstrat forma tunsorii, nu țin să am conversații cu oamenii care nu simt nevoia să vorbească, nu prea mă afectează. Dar pentru praf, păr în perii și lipsă de igienă vă recomand să nu intrați niciodată în Salon Magic Băneasa. Habar nu am cum e în restul, știu că există multe saloane Magic, dar mi-a fost de ajuns experiența asta cât să nu le testez pe celelalte. Nu-i detest, nu m-am lăsat foarte afectată de experiență, pur și simplu am simțit nevoia să povestesc și sper să ajute pe cineva. Aventura a costat 77 de lei. Foarte mult pentru calitatea serviciilor.

S-ar putea să-ți placă:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *