Noi, femeile, ne merităm eticheta de ființe complicate. Vrem să fim surprinse, dar nu oricum, ci așa cum visăm, eventual și în clipa aleasă de noi, ca să fim sigure că suntem stăpâne pe situație și total pregătite. Sau măcar eu. 😀

Bărbatul perfect pe care l-am studiat astăzi e student la drept și chiar dacă există, are deja o prietenă, căci datorită gestului pe care l-a făcut pentru ea l-am ridicat la rangul de zeu al planificărilor.

–Theo, ce mărțișor i-ai luat Roxanei?

–Nu i-am luat…

–Păi cum nu i-ai luat? Azi e 1 Martie. Măcar o floare?

–Îi fac o surpriză. Mergem la Therme.

Eu, fată superficială care nici la spital nu s-ar duce cu inima împăcată dacă nu e prezentabilă, și sper că înțelegi ce zic prin „prezentabilă”, îl întreb uimită:

–Theo, tu nu știi că nu poți să duci o femeie la Therme așa, oricum, neanunțată?

Parcă nici nu a așteptat să termin că mi-a răspuns:

–E epilată! E perfect epilată! Am atins-o eu ieri (moment în care Theo și-a mângâiat mâna ca să ne exemplifice cum a verificat) și era foarte moale.

Eu, tot nemulțumită:

–Păi da, dar știi că există niște zile…

–Nu, nu! Și zilele alea au trecut deja.

Eu o țineam pe a mea:

–Păi și costum de baie are? Cum merge așa fără costum de baie?

–Nu are, normal. E o surpriză! I-am luat eu costum de baie.

–Păi da, dar…

El deja enervat de neîncrederea mea:

–I-am luat și MOȚ DE PĂR! Și șlapi și prosop!

Aplauze, vă rog.

sursa foto

Sigur, perfecțiunea supremă ar fi fost atinsă dacă nu era 1 martie și surpriza era așa just because, dar daca nu era 1 martie, eu nu l-aș mai fi întrebat de cadou, iar tu nu ai mai fi citit asta. 😀