Pentru prima oară, mi-am ales dintre cadourile oferite anul acesta un preferat, iar când spun asta mă refer dincolo de cadou la experiența pe care mi-a oferit-o.
Am fost invitată și sprijinită de Vodafone să dăruiesc bucurie. Regulile erau următoarele: persoana respectivă nu trebuia să facă parte din familie ori din cercul apropiat de prieteni, dar și să nu fie caz social. Inspirația a plecat de la acest spot (nu este singurul-1, 2, 3-, dar este primul pe care l-am văzut).
Cine?
De când m-am angajat la grădiniță, am cunoscut o persoană foarte specială: doamna îngrijitoare. Mă surprinde cât de multă răbdare are, cât e de dinamică, că poate să facă atâtea lucruri cu zâmbetul pe buze și că știe să gestioneze cu înțelepciune orice situație. Are grijă în special de copiii de la creșă, cu care eu nu m-aș descurca mai mult de 30 de minute. Unii ar zice că nu e mare lucru, toată lumea crește la un moment dat copii, dar să ai în același timp 7 omuleți care gânguresc, nu-i lucru ușor.
Sarcinile dumneaei nu sunt foarte bine delimitate și de aceea ajunge să facă de toate cu aceeași pricepere, iar eu nu pot să-mi imaginez cum ar arăta lucrurile fără dumneaei la grădiniță.
De ce?
De cele mai mute ori, educatoarele sunt cele care primesc laudele și aprecierile părinților, așa că mi-am zis că anul acesta trebuie să vadă că e specială!
Ce?
Prima oară m-am gândit să-i ofer un day-pass la spa. Mi-am zis că la cât de obosită trebuie să fie, sigur i-ar prinde bine. Apoi, mi-am amintit că seamănă foarte mult cu mama mea, ori cu mamele în general și sigur l-ar oferi fiicei. Așa că am ales un cadou de care să se bucure alături de familie: un coș de sărbători.
Cum a fost?
Reacția dumneaei m-a uimit complet. A zâmbit foarte larg și, deși i-am zis că e vorba de un coș, când l-a văzut m-a întrebat dacă sigur e pentru dumneaei și dacă merită un cadou atât de mare. M-a luat în brațe cam de un milion de ori și mi-a zis că nu a mai primit niciodată așa un cadou. Sunt sigură că prin asta nu s-a referit la mărimea cadoului, ci la intensitatea surprizei. Mereu am crezut că cele mai frumoase cadouri sunt cele primite atunci când chiar nu te aștepți, iar această experiență mi-a întărit convingerea.
Cu cât o vedeam mai veselă, cu atât eram mai fericită că am ales-o. Nu e nimic deosebit până aici. Cu toții am făcut la un moment dat un cadou unei persoane pe care o apreciem pentru ceea ce face, iar în mod firesc, persoana respectivă se bucură.
Partea frumoasă a venit când doamna Alexandrina (căci da, așa se numește) a desfăcut pachetul și le-a chemat pe colege să le ofere câte ceva din coș, spunând că nu i se pare normal ca într-o zi obișnuită să plece acasă cu așa o surpriză fără să o împartă cu cei din jur.
Atunci am simțit că exact despre asta e vorba! Dăruiește bucurie și s-ar putea să fii surprins cum gestul tău a fost un impuls pentru altcineva pentru a dărui bucurie mai departe!
#DaruiesteBucurie și Inspiră!
Mulțumesc, Vodafone pentru această experiență!
4 comentarii
Buna si ma bucur din suflet pentru acesta postare.Consider ca fiecare trebuie sa faca ceva asemanator macar odata in viata.
Sunt de asemenea placut surprinsa sa aud ca lucrezi in gradinita.Si eu imi doresc sa fa acest lucru.Voi incepe anul viitor… facultatea [plus servici..am planuri mari heheheheh Bafta!!!!
Bună,
Eu am început să și lucrez din anul II. În anul I mi-a fost puțin greu să mă obișnuiesc cu noul stil de viața dintr-un oraș mare.
Mult succes!
Buna ai iti multumesc pentru raspunsul asa de prompt.Vroiam sa te intreb cum este sa lucrezi intr-o gradinita.Este greu? Este usor? Este strasant?Cum vezi tu, dupa experienta ta de pana acum acest job? Care sunt punctele tari si punctele slabe? …Daca recomanzi acest job….Vreau sa aflu cat mai multe amanunte si din pacate nu cunosc pe nimeni care sa lucreze intr-o gradinita.Personal imi doream de cand eram mica sa fiu educatoare.Cu timpul am ales alta cale…(am terminat un liceu economic, facultate particulara tot profil economic, am lucrat in contabilitate si in alimentatie publica.Desi aceste doua domenii mi-au adus satisfactii ele sunt doar materiale iar acuma in prag de 30 ani vreau sa fac o mare schimbare in viata mea si sa fac ceva ce imi doresc, ce imi face placere, ceva ce imi stimuleaza creativitatea, caracterul meu sociabil , iubirea fata de copiii.M-am interesat pe internet , inca nu am mers la Inspectorat si din cate am putut afla trebuie sa urmez o facultate de specialitate-cea din cadrul Universitatii Bucuresti.Vroiam de asemenea sa te intreb cum este aceasta facultate(PIPP )- daca o urmezi si cum ti se pare, care este punctul tau de vedere).Sper ca nu te stresez prea mult si nu te supar cu acest post lung.(Daca vrei poti sa nu afisezi acest mesaj si sa imi raspunzi privat pe email ) Multumesc
P.S. Noi ne-am vazut anul acesta in cadrul Atelierului de la Lipton…Eu am fost in echipa in care a fost si Andreea Ibacka .Nu cred ca ma mai tii minte dar eu de atunci iti citesc blogul si te urmaresc pe facebook.
Bună,
Vaaai, ce drăguț! Mă bucur tare mult să aud asta, trebuie să ne găsim pe facebook 😀
Eu lucrez la o grădiniță privată, nu la una de stat și nu sunt educatoare, ci profesoară de germană. Probabil că astea sunt motivele principale pentru care nu îmi trebuie studii în domeniul științelor educației. Și colegele mele educatoare au făcut doar litere/limbi străine, dar nu știu sigur dacă au făcut sau nu modulul de pedagogie. Acesta se face la orice facultate, dar eu nici asta nu am făcut. Pur și simplu, a contat că știam limbi străine și că îmi place să lucrez cu copiii.
Mie mi se pare minunat ce fac acum. Cred că e genul de meserie pe care trebuie să o aibă toată lumea înainte să facă un copil. Îmi place că fac ceva care-mi solicită creativitatea tot timpul și îmi permite să fiu eu. Am ajuns la grădiniță după ce am postat un anunț pe un site de meditații, iar după ce m-am angajat aici, am mai primit foarte multe oferte, semn că e nevoie de profesori.
Nu știu cât de mult te poate ajuta experiența mea, mai ales că nu știu ce să-ți spun de studii specializate, dar dacă știi o limbă străină foarte bine, merită să încerci.
Mulțumesc mult pentru curiozitate și că ești alături de mine pe blog. ^_^
M-ai inspirat să scriu un articol pe tema asta. 😀