De câte ori vorbesc despre Alex, ochii mei au o strălucire aparte. E ușor să vezi că sunt foarte îndrăgostită. Pentru că sunt foarte romantică și cad ușor în reverie când vine vorba despre planuri de viitor, colegii îmi tot spuneau că ar trebui să fiu mai rațională și că deși suntem împreună de mult timp, nu știi cum o să te înțelegi cu cineva, până nu locuiți împreună.

Ne-am hotărât amândoi să rămânem în București vara asta și am zis că ar fi ok dacă am locui împreună. Eram destul de panicată. Mă gândeam cum mă tot speria toată lumea că nu e așa ușor să locuiești cu partenerul, că descoperi obiceiuri enervante etc. Și el era panicat, panicat că voi afla secretul.

Nu eram singura din viața lui. Iar rivala mea, era cu mult peste mine. Nu voia plimbări prin parc, nu îi cerea să așeze vasele, putea să o facă să tacă oricând, nu îi reproșa ca a uitat să îi spună noapte bună, petreceau câteva ore împreună și gata. Știi, genul ăla de relație perfectă. Sincer, știam despre această legătură de ceva vreme. Un prieten i-o arătase cu un an în urmă. Speram doar că, acum, că locuiam împreună să fiu singura din viața lui care îl face fericit. 

Dar nu a fost așa. Pur și simplu, nu poate să renunțe la DOTA!!! De asta se temea, că dacă stă cu mine, nu o să îl las să se joace. 

La început, eram super drăguță. Voiam să vadă că nu sunt așa cum ziceau prietenii lui și că poate să se joace. Dar, m-am plictisit repede. Nu că vreau să îi acaparez tot timpul liber (de la 9 la 18 mi-l fură Crystal System), doar că el știa dintotdeauna că sunt exact ca o mică pisicuță (l-am citat). Nu zic asta doar pentru că toate hainele lui s-au accesorizat cu fire aurii, dar și pentru că vreau multă atenție, mângâieri, să mă plimb… Din fericire, am niște ochi mari și convingători și libertatea de a plânge din orice, motivând că sunt sensibilă. Așa se face că beneficiez în cele din urmă de toată atenția de care am nevoie cu care mă mulțumesc. Claudia 100-Dota 0.

Trecând peste partea asta în care mi-am făcut o imagine de iubită stresantă (am exagerat puțin, Alex poate să confirme că nu e chiar așa 😀 iese și cu prietenii, serios!), e minunat să locuim împreună. Spre fericirea mea, el nu e așa de dezordonat pe cât mă așteptam, iar spre fericirea lui, și eu petrec destul timp pe calculator, așa că se joacă Dota în voie (singura problemă e că dacă mă plictisesc, e prea drăguț încât să nu mă bage în seamă, iar apoi, se plânge că nu se joacă cât ar vrea).

După ce am epuizat toate felurile de mâncare pe care știam să le prepar, ne-am făcut o seară pe săptămână în care mâncăm doar pizza (am ales să comandăm mixul italian de la Pizza Hut, pentru că e convenabil ca preț-33 de lei pentru 2 pizza medii, plus că au și cele mai bune sosuri ever) și asta îl bucură mult de tot.

El a descoperit că e foarte bine să iei micul dejun și că e drăguț ca prietena ta să îți pregătească sandvișuri pentru pauza de masă, dar și cât de enervantă sunt dimineața. Mai ales dacă e weekend.

Alex se bucură că primește iubire toată ziua și zice că e drăguț că atunci când vine de la serviciu poate să mă îmbrățișeze și să mă pupe, iar eu am realizat cu bucurie ce bine e să fie cineva în casă capabil să repare tot ce stric și că am parte de cele mai frumoase declarații și dovezi de dragoste, exact atunci când mă aștept mai puțin.

Am scris un articol în care explic că dacă vrei flori, nu trebuie decât să ceri. S-a dovedit că Alex a înțeles că trebuie să ceri de fiecare dată. Așa că, dacă ai citit articolul, trebuie să înțelegi că dacă vrea flori, îți spune o dată și ții minte pentru restul relației și o mai surprinzi din când în când. Alex nu îmi aduce flori așa des cum s-ar înțelege că ar  trebui să primesc, dar îmi aduce mereu înghețată 😀

All in all, experiența asta de care mă speria toată lumea s-a dovedit a fi tare drăguță. Alex mi-a dovedit a mia oară că mă pot baza pe el și că mă sprijină în tot ceea ce fac, iar dacă iau decizii proaste îmi explică foarte calm unde greșesc. Nu mă lasă să adorm supărată și are foarte multă răbdare cu mine. Mă face să râd toată ziua și să îmi fie dor de el atunci când e la serviciu. Îmi e foarte drag de el să văd că e așa responsabil, dar îl ador și când se comportă ca un copil răsfățat. 

Prima lună a relației noastre a fost numită de Alex luna de miere. Din același motiv, am numit și eu prima lună de locuit împreună luna de miere. Singura problemă e că vremea de afară îmi amintește că vara e pe sfârșite și că facultatea și activitățile în care mai suntem implicați o să ne mai țină o perioadă departe.

Totuși, asta nu va fi o problemă pentru noi, pentru că am găsit cheia succesului în relația noastră. Avem mare încredere unul în celălalt și ne hrănim visurile cu praf de stele. Deși au trecut mai bine de 3 ani peste relația noastră, am înaintat în vârstă și am devenit mai responsabili, am refuzat să creștem atunci când vine vorba de iubire. Încă mă simt în perioada de puppy love, cu fluturași, emoții și toate cele 😀

M-a inspirat să scriu acest articol Ariel, la care am citit ”ne-am mutat împreună, acum ce facem?”. Exact asta am zis și noi în prima seară. Prima seară din cea mai fericită lună (până acum).