După ce am scris articolul ăsta, o persoană la care nu m-aș fi așteptat niciodată să mi scrie asta, mi a spus: „ia-ți o zi libera și fugi până la mare sau la munte și vezi cum le pui în ordine; la mine funcționează :)”

Primul impuls a fost: nu am timp. Apoi m-am gândit la Ana, copilul marii, care abia ce se întorsese de la mare și mi-am zis că nu se oprește pământul din învârtit dacă o las mai ușor o zi. I-am scris lui Alex că vreau sa mergem la mare și a zis și el da, din prima. A fost cea mai buna decizie pe care am luat-o în ultima perioadă.

Deși stările mele proaste au fost cumva determinate de oboseală, m-am trezit într-o dimineața de sâmbătă mai vesela ca niciodată și am plecat la gară. Am ajuns la ghișeu cu 10 minute înainte să plece trenul, când nu mai erau locuri, putem să stam numai în picioare. Altă dată m-ar fi enervat teribil asta, dar stabilisem deja că nimic nu poate să-mi strice ziua.

Ne-a ajuns timpul să ne luăm și cronțănele la supra preț din gara și am pornit spre Constanța.

Pentru că Alex era trist ca avem bilete fără loc, atunci când am găsit un loc liber am insistat să se așeze el și am început să citesc. Îmi era un dor nebun să citesc.

Cum totul avea să meargă perfect în ziua aia, în câteva minute a venit controlorul care mi-a făcut rost de locuri la propriu, după ce a mutat pe cineva care stătea în vagonul greșit.

Drumul a trecut într-o clipită. Am coborât și ne îndreptam spre un restaurant de pe port, la recomandarea unui prieten de-al lui Alex. Pot descrie cu multă precizie drumul pe care l-am făcut de la gară spre plaja. Nu pentru că era superb, ci pentru că îmi era teribil de frig și căutam un magazin din care să îmi cumpăr o căciulă. După 30 de minute am rezolvat și problema asta și m-am gândit că dacă am găsi și un magazin de animale (de câte ori mergem la cumpărături ne oprim la magazinul de animale și ne jucam cu ele) totul ar fi perfect. Nici nu mi-am terminat gândul, ca Alex a zis sa mergem la Delfinariu. A fost superb. Am văzut cei mai simpatici peștișori din lume și ne-am și încălzit. Cei mai bine investiți 2 lei din viata mea.

Ne-am îndreptat spre port, unde am întrat în cel mai frumos restaurant pe care l-am văzut vreodată la mare. Am băut un ceai, am comandat lucruri pe care nu le mai încercasem până atunci și priveam liniștiți marea. Am mâncat la Bacaro Pizza&Pasta, apoi ne-am mutat la Bacaro Port pentru desert. Am mâncat atunci primul sufleu de ciocolată din viața mea și mi-a plăcut la nebunie.

Ne-am plimbat puțin pe plajă și am adunat scoici, apoi ne-am îndreptat spre gară povestindu-ne unul altuia ziua.

Mă simt mai bine și pregătită să fac câteva schimbări mari, să-mi stabilesc prioritățile și să renunț la activitățile care mă solicită mai mult decât mă dezvoltă. Sunt într-o perioadă a vieții în care am libertatea să aleg să fac doar ce-mi place, numai că până acum aveam impresia că pot să fac o mie de lucruri și îmi era greu să spun cu voce tare la ce vreau să renunț. Azi sunt liniștită și mi-am pus ordine în gânduri.

Aș recomanda și eu asta oricui trece printr-o perioadă agitată și are nevoie de o pauză. Fă-o singur sau fă-o alături de cineva lângă care știi că o să fii bine.

Problemele mele erau de ordin profesional, dar faptul că am fost și cu Alex m-a ajutat și pe plan personal, pentru că acum avem niște amintiri minunate dintr-o perioadă pe care nu credeam că o să o descriu așa. Nu am făcut ceva foarte ieșit din comun, ne-am dus la mare. Dar aproape că eram numai noi doi acolo, deci marea, portul, plaja și scoicile au fost pentru o zi numai ale noastre.

Iarna la mare e superbă.