Mi-am începu ziua cum nu se putea mai frumos, căci am un job care mă ajută să-mi retrăiesc copilăria. Așa am ajuns dimineață la circul Globus, iar după-masă la circul de la facultate.
Jurnal de sesiune, ziua 21: Circ, financiar și prietenie. Final
Jurnal de sesiune, ziua 20: Cer îndurare
Mâine e ultimul examen și eu nu știu dacă să mă bucur că termin cu stresul sau să-mi doresc să mai am câteva zile la dispoziție ca să aprofundez mai bine materia.
Îmi e destul de teamă de examen pentru că așa cum am mai zis e oral. Paradoxal, nu? Dacă sunt singură că știu să fac un lucru bine, ăsta ar fi vorbitul (ar trebui să mai lucrez totuși la dicție). De când sunt mică mi-am dat seama că aș putea să-mi petrec toată viața vorbind. Am însă impresia că talentul mă va părăsi mâine, când va trebui să vorbesc despre bugete, venituri, cheltuieli și datorii. Singurul lucru din seria asta la care chiar mă pricep e cheltuitul.
Am avut și eu anul ăsta o profesoară preferată și aud acum că la examen nu e chiar așa drăguță ca la seminar. Așa că, dacă ți-a plăcut măcar puțin categora mea de jurnal de sesiune, ține-mi pumnii mâine ca să fiu fericită când scriu ultimul articol din serie. 😀
Jurnal de sesiune, ziua a 19-a: După ce te-ai săturat de cărți, vii cu flori la bibliotecă
În liniștea aia perfectă pe care numai la Biblioteca Națională am întâlnit-o am auzit ieri din senin tocuri. Cine vine pe tocuri într-un spațiu în care trebuie să fie liniște?
Recunosc că îmi place zgomotul făcut de tocuri, însă în agitație, niciodată în locuri în care e atât de liniște încât poți să auzi sunetul pe care îl face ascuțitoarea. Înțeleg chiar și dorința de a-ți face remarcată sosirea ori prezența, dar să dai 20 de ture de bibliotecă cocoțată pe tocuri, nu te face să fii o companie prea plăcută.
Jurnal de sesiune, ziua a 19-a: Dacă nu m-a omorât sesiunea, mă omoară răceala
Era prea lung să pun în titlu, însă e de fapt un cerc vicios, căci răceala asta ar putea să omoare și sesiunea.
M-a prins vinerea trecută senzația de răceală. Cum era zi de salariu, am dat repede fuga la farmacie și m-am doctoricit cu medicamente despre care am impresia că mă fac bine. Trei zile am băut o grămadă de ceai, fervex și apă și ieri dimineață simțeam că nu mai am nimic.
Jurnal de sesiune, ziua a 18-a: Ultimul e aproape
Mi-am dat seama abia ieri că nu am scris vineri. Pentru că am avut examen joi, am avut impresia că vineri a fost zi liberă. Nici nu știam ce să fac cu un weekend ce părea așa lung.
Sâmbătă am fost în Cărturești și i-am luat lui Alex chestia asta drăguță: 😀
Jurnal de sesiune, ziua a 17-a: Drept internațional și soare
Nu pot să cred că mai am un singur examen! Și totuși, mi se pare o veșnicie până vineri… Nu că aș avea prea mult timp de învățat, că doar am 2 cărți de știut pentru financiar, dar mi se pare că e o perioadă prea lungă în care o să-mi tot repet că mai e puțin.
Azi am scăpat de examenul la drept internațional, probabil singura materie drăguță dacă ar trebui să fac un top în funcție de volumul materiei.
Jurnal de sesiune, ziua a 16-a: Cum a sfârșit manualul de DIP
După administrativ, penal și civil, dreptul internațional public e o reală bucurie. Doar pentru că e mai puțin de învățat, firește…
Mai știi că am zis cât de mult îmi place să tai ce nu am de învățat? După ce am smuls paginile ce nu intră la examen, m-am tot întrebat de ce ar scrie cineva o carte, dacă mai bine de jumătate din conținut e inutil.
Jurnal de sesiune, ziua a 15-a: Supraveghetorii de la civil
Pe scurt despre examen: a fost groaznic. Nu știu pentru cine e un secret informația asta, pentru că dacă mă citești pentru că suntem colegi de an la drept, am dat același examen, așadar, știi deja, iar dacă ești pur și simplu student la drept, nu cotează în ce an, sigur ai văzut pe grupurile facultății ce revoltată e toată lumea și cum se contestă baremul.
