Mami are un obicei care pe mine obișnuia să mă enerveze la culme: imediat ce primește bonul la casă se uita pe el sa verifice dacă nu cumva a încercat cineva sa o tragă pe sfoară.

Tot timpul încercam să o grăbesc de lângă, pentru că eu am încredere în mașini/computere/tehnologie și mi se pare greu să greșească, iar doamnele de la casă nu văd ce avantaj ar avea dacă ar mai pune 3 lei la bon.

Toate ideile mele de om iresponsabil s-au risipit sâmbătă, când am mers la cumpărături cu Alex și Vera. Cum se întâmplă atunci când mergi la cumpărături fără listă, am umplut coșul de chestii mai mult sau mai puțin utile și deja ne gândeam cum banii noștri vor zbura.

Pentru că oricum aveam multe cumpărături și nu estimam totalul, probabil că cele 5 banane care apăreau pe bon ca valorând 39,99 de lei (deși pe eticheta lor de la cântar scria 3,99) ar fi trecut neobservate de noi, dacă Alex nu ar fi fost atent cum de la 100 de lei, pe ecranul casei de marcat ar fi apărut 140 de lei în 2 secunde.

Mi-a zis imediat, însă am așteptat să încaseze toate produsele, ca să verificăm bonul. I-am spus frumos ce s-a întâmplat și ne-a preluat cineva de la relații cu clienții. Problema s-a rezolvat în 5 minute, semn că nimeni nu dorește să atragă antipatia clienților. A fost o simplă greșeală căreia noi nu i-am căutat niciun vinovat.

Am avut noroc că Alex a fost vigilent, însă îmi dau seama că mai pot exista astfel de situații, mai ales că nu la toate casele vezi cum crește suma totală pe măsură ce se adaugă produse.

Așadar, păstrați bonul până la ieșirea din magazin și uitați-vă peste el. Dacă vi se întâmplă să descoperiți o eroare, semnalați civilizat problema și se va rezolva cu siguranță în câteva minute.